Mr. Ally

Am pomenit de Mr. Ally dar nu am apucat sa va povestesc nimic despre cum a fost sederea noastra la el. In ciuda faptului ca am fost putin suparati pe Herman ca ne-a trimis sa facem raportul despre scaunele cu rotile fara nici un fel de pregatire prealabila si credeam ca va fi un fiasco, calatoria noastra in Kahama s-a dovedit a fi o ocazie rara pentru calatori ca noi de a vedea cum traiesc familii de diferite clase sociale in Tanzania.

Domnul Ally e cu siguranta mult mai bogat decat Herman sau satenii din Ituha, satul unde am locuit noi. Are doua case imense, fiecare cu cel putin 5-6 camere, cu ferestre adevarate, electricitate si bai in interior. Seara eram invitati in sufragerie sa ne uitam la televizor in timp ce mama Fatuma (sotia) si Fatuma (fiica) pregateau cina. Apoi ne mutam in salon, unde era masa si Fatuma ne aducea apa intr-un lighenas sa ne spalam pe maini. Mancarea era mai variata ca in Ituha, inafara de ugali (mamaliga), orez si tocanita de frunze de fasole sau dovleac, am probat si casava fiarta cu alune prajite si sarate si ceai de mdalasini (scortisoara) cu lapte. Carne putina, taiata cubulete, mai mult oase si grasime decat carne macra.

Baietii lui Ally, sotia sau Fatuma nu luau niciodata cina cu noi. Mancau cu totii in bucatarie, asezati pe jos in semicerc si in ordine crescatoare. Nu stim daca era din cauza noastra, pentru ca eram musafiri si nu vroiau sa ne deranjeze sau asta era obiceiul in casa. Ne-a surprins insa raportul dintre Mr. Ally si sotia si fiica lui. Mama Fatuma si Fatuma, odata cina servita, nu mai intrau in salon daca nu erau chemate expres. Nu vorbeau niciodata daca nu erau intrebate si il tratau pe Mr. Ally mai mult ca pe un sef decat ca pe un sot sau tata.

Acelasi comportament l-am observat si in casa parintilor mamei Fatuma. Socrul lui Mr. Ally, judecatorul satului din cate am inteles, ne-a facut o primire de zile mari in schimb de abia am vazut-o la fata pe mama-soacra. Mama Fatuma si mama ei au stat tot timpul in bucatarie, aparand doar ca sa aduca oalele cu orez si mamaliga si sa ia farfuriile murdare. Cand mama Fatuma intra in camera unde fuseseram invitati facea o mica plecaciune si nu ii privea in ochi nici pe tatal ei si nici pe sot.

Mr. Ally ne-a povestit mai tarziu ca pe drumul spre casa socrilor tot satul ne urmarise cu privirea ca sa vada in ce casa intram. Se pare ca a fost o mare onoare faptul ca niste 'persoane importante' ca noi i-au vizitat familia. Cand ne-a spus asta, eu m-am repezit sa-i raspund ca nu, nu, nu suntem deloc importanti, din contra. Dar m-am oprit in mijlocul frazei pentru ca mi-am dat seama ca poate i-as fi jignit pe ei cu modesta noastra conditie, dupa toate pregatirile facute si tot ceremonialul vizitei noastre.