Cum am scapat poporul mozambican de coruptie

Stam intr-un hostel de trei zile, tot la cort (de data asta dormim direct pe ciment, ca nu au gradina). Ieri, dupa ce am lenevit toata ziua si am baut beri cu un danez si un olandez, ne-am decis sa iesim sa vedem meciul de fotbal dintre Chelsea si Manchester. Pe drumul inapoi spre casa, pe la 12 noaptea, ne opresc 4 politisti. Ne pun sa ne golim buzunarele, geanta, sa aratam portofelele si ne intreaba de pasapoarte.

• N-avem, le-am lasat la hostel.
• Amenda de 12.000 de Meticais (300 de euro).

• N-avem.
• Pai mergem la sectie si stati acolo pana maine dimineata daca nu platiti amenda.
• Ba nu.

Voi ma stiti ca am gura mare si ca atata astept eu – o ocazie sa ma cert putin cu politisti. Danezul si olandezul nu vorbeau portugheza, David e timid, asa ca cine altcineva sa duca negocierile? Hehehe si incepe distractia...

Baietii vroiau spaga binenteles si isi pusesera in cap sa ne sperie bine cu amenda de 300 de euro si o noapte la sectie, numai ca saracii nu stiau ca au de-a face cu o capoasa ca mine.

• Mergem, mergem la sectie, nici o problema. Da' vreau sa citesc si legea unde scrie cat e amenda.
• A, pai nu cred ca puteti intelege legea, ca e complicata si doar noi, cei care lucram in politie o putem intelege (va jur ca asa mi-a spus)
• Domle, eu vreau sa vad legea. Asa ca mergem la sectie.

Eu cu baietii am luat-o inainte, la pas rapid, ca eram obositi si vroiam sa ne intoarcem la hostel sa dormim. Politistii in spate, de abia abia se miscau. Striga unul dintre ei:

• Domnisoara, haideti sa rezolvam chestiunea pe cale pasnica (ma luasera deoparte)
• Sim, sim, senor. Maiz eu no posu pagar, no teniu djineru. Eu quieru leer la lei aondji dizi que voseis me poden jievar a la polisia. (nu, nu e portugheza asta, e portunol – portugueis si espanol)
• Senorita... (ofteaza) va lasam sa plecati, dar dumneavoastra trebuie sa ne aratati recunostinta intr-un fel sau altul. Stiti cum e, o mana spala pe alta...
• Da, da, pai va sunt foarte foarte recunoscatoare – ii iau mana si i-o strang energic, cu un zambet larg pe buze.

Ma rog, ne-am jucat asa vreo jumatate de ora, eu facand pe-a proasta, ei neindraznind sa-mi spuna direct ca vor spaga. Le spusesem baietilor ca nu aveam de gand sa le dau politistilor nici o centima si cazuseram cu totii de acord ca preferam sa petrecem cateva ore la sectie daca s-ar fi complicat lucrurile. Binenteles ca nu s-au complicat pentru ca stiam si noi, stiau si ei ca era imposibil ca amenda sa fie de 300 de euro sau sa fim inchisi in cazul in care nu am fi platit; iar sectia probabil nici nu era in apropiere asa cum ne lasasera ei sa credem.

Pana la urma, satuli probabil de gura mea, ne-au lasat sa plecam. Evident, n-am scapat poporul mozambican de coruptie, dar poate urmatoarea data cand politistii astia vor vedea un grup de turisti albi nu se vor mai grabi sa se umileasca cerand mita.