Kaffir boy

Am fost la plaja in Tofo, cea mai frumoasa pe care am vazut-o pana acum. Am sunat-o pe mama si i-am spus: Mama, sunt in paradis! E imensa plaja, pustie, cu nisip alb, apa turcoaz si calda-calda.

Pe drumul de intoarcere am facut autostopul si a oprit un Land Rover cu 4 barbati albi. Sud-Africani intre doua varste, toti pescari amatori. Noi vroiam sa ne intoarcem in Inhambane, ei mergeau inspre Barra, o alta plaja din apropiere, mult mai frumoasa ca Tofo dar inaccesibila fara masina. Am mers la Barra binenteles si am petrecut toata ziua cu cei 4 Sud-Africani foarte ospitalieri, care nu ne-au lasat sa scoatem nici un ban din buzunar si ne-au tratat regeste. Ne-au dus cu masina sa vedem pasari flamingo, apoi am baut bere pe o terasa plina de turisti de pe un vas de croaziera veniti cu barcile la mal si mai tarziu am fost la alta terasa, unde se aduna toti pescarii Sud-Africani sa-si cantareasca pestii prinsi peste zi. Piscina, bere, vin rosu si senvisuri – eu cu David ne tot dadeam coate si nu ne venea sa credem ca am avut asa un noroc.

Dupa-amiaza ne-am mutat la cabana lor unde ne-au facut gratar dintr-un sailfish de 20 de kile si seara s-au urcat din nou in masina si ne-au dus 30 de km inapoi, in fata casei unde aveam pus cortul.

Unul dintre ei, fost politist la vreo 45 de ani, in timp ce asteptam sa se faca gratarul, imi spune:

- Negrii de aici din Mozambique sunt mult mai buni ca cei din Africa de Sud, dar nu trebuie sa ai incredere niciodata intr-un kaffir.