Suntem deja in Lusaka, Zambia si de abia acum am gasit doua ore de liniste ca sa va povestesc ce am facut in ultima luna in Mozambique. Am inceput sa ma simt vinovata ca nu am dat nici un semn de atata vreme, ca nu am timp si nici bani de internet (e foarte scump peste tot) sa va trimit mailuri personale si am un gol in stomac in timp ce va scriu pentru ca imi este foarte dor de casa.
Prima saptamana in Maputo a fost mai plina de aventuri decat toate cele trei luni petrecute in Africa de Sud. Ca de obicei, planurile pe care le facusem inainte de a ajunge in Mozambique au fost complet date peste cap odata ajunsi acolo. Am fost socati de mizeria, praful, gunoiul, traficul, gropile si saracia lucie din Maputo, oras atat de diferit de tot ce vazusem pana atunci in tara vecina. Ni se spusese ca adevarata Africa incepe dupa Africa de Sud. Asa e. In prima zi in Maputo radeam cu David si spuneam ca in loc sa mergem la ambasada Zambiei pentru viza, mai bine cerem o viza noua pentru Africa de Sud. Ne-a gazduit un bulgar, voluntar pentru Humana – organizatia cu care vroiam sa lucrez si eu acum ceva vreme. ( Bulgarul asta de fapt nu avea voie sa ne gazduiasca in cladirile ADPP-Humana, am aflat ulterior)
Seara inainte de culcare ne-au povestit voluntarii cum ca in noaptea de dinainte unul din paznicii de la scoala din apropiere fusese omorat cu o maceta si una din cladirile Humana fusese atacata. De plecat nu aveam cum sa plecam ca eram la periferia orasului intr-un sat. Asa ca am pus un pat contra usii si am dormit cu o bata langa noi.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu