De-ale chilienilor (ep.1)

*Cu vreme in urma am invitat un prieten la noi. Ii scriu si-i zic: Cristian, te asteptam la noi. Vino cand vrei, dupa-amiaza spre seara. Pe la 7-8 seara pun niste alune intr-un castron, o maslina-o tartina si ne asezam in sufragerie, in asteptare. Pe la 9 jumate oftez. La aproape 10 il sun si-mi zice ca ajunge imediat. La 11, eram deja chioara de somn, insarcinata fiind si cu ochii-n lacrimi hormonale. Pe la 11:30 ajunge si amicul, complet relaxat.

*Au chilienii astia doua expresii foarte uzuale: altiro – care inseamna imediat si tomar once – care inseamna a lua o gustare (mot-a-mot a lua unspe).

Am invatat cu ocazia pataniei de mai sus urmatoarele: cand imi zice cineva ca vine-face-drege altiro, nu-l mai cred si ca sunt unii chilieni care chiar vor sa ia gustarea la unspe, deci s-o las mai moale cu indignarea mea europeana ca astea nu-s ore de vizita!

Incep se vede cu criticile, cum imi sade mie bine, ca nu degeaba ma striga David al meu Criticandra. Ah, si Exagerandra. Si Reclamandra. Asa ca luati si voi ce cititi aici cu un graunte de sare, cum zice englezul si nu ma credeti c-o fi asa rai chilienii astia.

*M-am mai lecuit de inca ceva de cand m-am mutat aici. De facut planuri cu chilienii. Te-aduni c-un prieten, doi si-ncepi sa discuti de una de alta, de hai sa iesim si noi cu bicla, hai sa facem o afacere, un picnic, o asociatie..dom'le si ne imaginam itinerarii, bugete, facem schite, gandiri, ne despartim imbatati si imbuibati de entuziasm creator si facator ca pana la urma, cand vine ziua cu pricina (a iesitului cu bicla de exemplu)....un mare fas. Problema-i cand tu il astepti la coltu strazii stabilit si la ora precisa pe om iar cand il suni sa vezi de ce intarzie el e de fapt la un gratar cu niste prieteni sau doarme sau face orice altceva care nu are absolut nici o legatura cu planurile voastre. Asta nu mi s-a intamplat mie, e din auzite. Mie mi s-au intamplat altele, ceva mai plictisitoare episoade doveditoare a neseriozitatii chilienilor si deci nedemne de povestit.

*Au fost ai mei de peste mari si tari in vizita, s-o vada pe maimutonepoata, si am organizat o adunare cu prietenii cei mai apropiati si familia lui David. Vroiam sa inceapa in jur de unu jumate-doua la pranz, asa ca i-am invitat pe toti la ora doispe. Aici si punctualul tot intarzaiat e!

*Va intrebati probabil ce-i cu pozele astea. E tot despre chilieni. Asa arata ei directia. Nu cu mana sau degetul. Cu buzele bre! La inceput credeam ca-i un obicei razlet pana cand am inceput sa fiu mai atenta la oameni pe strada si la cunoscuti. Si ce sa vezi, toata lumea de la mic la mare foloseste gestul asta care mi-i cat se poate de nesuferit. Pardon, mi-era. Ca dupa ce i-am povestit lui David ca ma scoate din sarite sa-mi arate cineva directia cu buzele, a inceput binenteles sa ma necajeasca si acum s-a transformat in gluma interna. (El nici macar nu-si daduse seama ca toti chilienii fac asa din buze...deci e la fel de impamantenit ca ridicatul din umeri la romani si ridicatul din sprancene la tanzanieni).

Si ca sa intelegeti mai bine cum se foloseste:

-Unde-i painea?

-..... (buzele tuguiate inspre paine)

- Da-mi si mie telefonul de .... (Se poate spune si "de acolo" dar e spus in timp ce se tuguiesc buzele)

-Cu cine ai fost la piata?

- Cu....(in cazul in care e in aceeasi incapere).

Va urma.

Inapoi in afacere

Cum stateam eu lungita-n pat si cu maimuta sugand de zor la sanul drept m-am gandit c-ar fi timpul sa ma pun iar pe scris, nu de alta da' sa aiba si copilu' asta al meu o amintire cu scrierile  muma-sii despre ce viata frumoasa avem noi in Santiago de Chile si despre aventurile mamistice care-au inceput fix acum 3 luni, pe 13 august, in miez de noapte sau zori de zi (inca n-am cazut de acord cu David, respectiv tatal maimutei).

Ma mai gandeam eu si ca mi-i dor de voi de-acasa si din alte tari, voi astia cu care incerc sa mentin contactul in ciuda departarii si cu care apuc uneori sa mai fac cate-un schimb de mailuri personalizat. Nu stiu cat timp voi mai avea eu de mesaje si mailuri ca a venit vara aici in tara tarii de foc si am de batut strazile, dealurile si parcurile cu maimuta-n brate, sa-i arat si s-o invat despre lumea asta a noastra pacatoasa in care am adus-o. Asa ca sa nu va fie cu suparare daca va pun linkuri  cu blogu' pe facebook si in mailuri in loc sa va scriu la fiecare-n parte, eu ma gandesc cu drag la toti, iar aluia de-i cu suparare ii zic sa ma ierte si sa priveasca afara pe geam la soare si sa-i treaca supararea, ca nu se merita!

Am asa multe de povestit ca iaca mi-s in impas ca nu stiu cu ce sa incep. Zic vreo doua vorbe despre maimutica si viata mea de mama, inainte sa apuce maica-mea adica bunica maimutei (care tocmai ce-a plecat de pe aste meleaguri) sa va povesteasca ea tot.
Dom'le nu-i asa de speriat a fi muma, asa cum credeam eu sau cum vroiai unii nefericiti sa ma faca sa cred! Avem noroc (desi eu una cred ca nu e norocu' la mijloc, si o sa va scriu si despre asta mai incolo) de o mandrete de fata care-i tare linistita draga de ea si-l lasa pe tata-su sa doarma toata noaptea si nici pe muma-sa nu o trezeste, ca se trezeste ea singura cu instinctu' matern sa-i bage tzatza-n gura in toiul noptii, dar numai asa, cat o deschidere de geana, ca imediat adoarme la loc, dupa ce a enciufat* copilu' la respectivul san.

* sa ma scuzati si cu stelele si cuvintele astea ciudate (sunt scrise in romañol), eu jonglez cu 2-3-4 limbi straine cam in fiecare zi si uneori mi-e lene sa caut corespondentul exact in limba-mi materna. ba mai suna si amuzant enciufatul asta, care in romaneste ar fi 'bagat in priza' si care, iaca, n-are nici un farmec tradus mot-a-mot.

As fi zis eu inainte ca va fi asa distractiv sa am propriul copil? uite ca n-as fi zis, da' zic acum! Tare mi-era dor sa vorbesc romaneste cu cineva si nu-mi ajungea cat stateam la cioace cu maica-mea pe chatul gmail, asa ca de abia asteptam sa iasa din burta fata asta a mea, sa port si eu o conversatie, care de fapt e cam monolog deocamdata, dar nu-i nimic, ca are privirea inteligenta maimutica si mi-i de-ajuns. Si uite-asa da-i si da-i, pe romaneste toata ziua, cu mici pauze de-un Frere Jacques si Jambo Bwana, cantate cu intonatie spre deliciul copilului care pana acum nu s-a pus pe plans, asa cum se pune taica-su cand deschid gura sa fredonez ceva. Planu' secret e sa o invatam nu doar romaneste si spaniola, ci si engleza, franceza si multi alti limbi straini ca apoi sa cerem bani grei doritorilor de o poza cu maimuta poligloata.
Cum ziceam, vorbesc in lift, vorbesc pe strada, in magazin, la piata, peste tot fara rusine de nu-mi mai tace gura, ca si asa nu intelege nimeni ce spun.
Mi s-a trezit mandra, asa ca hasta pronto caballeros, revin cu povestiri curand!