Guguletu

Noi avem gratarul la Ciric, chilienii au asado la Cerro Sant Cristobal si cei din Cape Town au braai in Guguletu, la Mzoli's. Va spun din prima ca e 1-0 pentru Africa de Sud.

In Chile sunt puritani cand e vorba de gratar. Nu pun nici un condiment inafara de sare, iau ditamai bucata de 2-3 kile, o trantesc pe gratar si o mananca in sange. Carnea de pui nici macar nu o numesc carne: e ori pui, ori carne.

In schimb aici puiul e rege! Il marineaza cu tot felul de condimente, prafuri si uleiuri de nici nu-l mai recunosti la final. Am fost acum doua saptamani in Guguletu, unul din township-urile din Cape Town. Se fac gratare pe trotuar, la colt de strada, in fata casei dar atractia principala e un loc numit Mzoli's, dupa numele patronului.

Si ca sa poti participa la sportul national - gratarul adicatelea - trebuie sa fii pregatit sa treci cateva probe de foc. Nu vii cu carnea de acasa, ci o cumperi de la magazin. Stai la coada vreo 20 -30 de minute iar cand iti vine randul alegi ce vrei sa mananci si platesti. La casa ti se da un bon pe care il schimbi apoi cu castronul de tabla in care a fost pusa carnea aleasa (deja condimentata si marinata). Daca ti-e foame si sunteti multi, nu primesti un castron ci ditamai ligheanul (tot de tabla). Iei ligheanul, stai iar la coada acolo in magazin si astepti sa ajungi in spate, unde e improvizata o baraca ca vai de capul ei, cu un acoperis de tabla si carton si unde cu siguranta Sanepidul african nu a pus piciorul niciodata. Odata ajuns in fata inmanezi ligheanul expertilor frigatori de carne si iesi. Revii cam intr-o ora-doua. Asta daca ai noroc si te-ai invrednicit sa te trezesti devreme. Ca daca ajungi pe la 2 dupa-amiaza nici gand sa-ti recuperezi ligheanul mai devreme de 4 ore.

Si nu, distractia nu s-a terminat. In dreapta magazinului e o terasa acoperita unde teoretic ar incapea vreo 100 de persoane la mese. Practic? Fara numar. N-ai loc sa arunci un pai, loc la masa sigur nu mai prinzi decat daca ai pile si farfurii, furculite, cutite, servetele - astea deja sunt detalii mult prea nesemnificative ca sa-ti mai bati capul.

Eram patru noi, doua tipe din Elvetia, eu si Sifiso, gazda mea. Am gasit un colt de masa, donat de doua cupluri care tocmai terminasera de mancat. Eu am fost in elementul meu. Nu cutit, nu servetel, nu nimic. Bagi mana in castron, rupi carnea cu degetele si mananci pana nu mai poti. Bere se bea doar acolo pe terasa ca daca iesi putin mai in strada, vine politia si s-ar putea s-o-ncurci. Cica nu au voie sa vanda alcool decat in incinta respectiva, ca altfel se bea prea mult si se lasa cu impuscaturi mai pe seara.

De vandut se vinde oricum, in lighene de plastic umplute ochi cu gheata. Dar cum apare masina politiei, cum dispare ligheanul. Se trage obolonul la pravaliile din jur, fug vanzatorii care cum apuca si se dau coate: ascunde berea, ascunde berea.

Surprinzator, buda era foarte curata la Mzoli's. Toate toaletele din baruri si restaurante in Cape Town sunt foarte curate de fapt. Pentru prima data in viata mea nu am mai tinut cont de invatatura primita de la mama cand eram mica de a nu ma aseza pe colace suspecte. Pana si colacele de veceu sunt foarte ospitaliere, pe cuvant.

As mai scrie, dar ma duc sa vad apusul de soare.

PS: pozele de mai jos sunt de la Guguletu.