joi, 13 decembrie 2012

9+4 luni de maimutareala

Azi implinim 4 luni de cand ne-am (re)nascut, eu, David ca parinti si maimuta din dotare ca Amani a noastra, viitoare calatoare in jurul lumii.  Asa ca vreau sa fac un bilant, sa ramana posteritatii. Voi astia care n-aveti copii, grabiti-va de inchideti pagina, ca o sa va plictisiti probabil. Desi, in spiritul meu contrazicator, am gasit si la capitolul asta chestii la care sa fiu pe dos si poate v-o interesa si pe voi.
Unu: afirma chilienii sus si tare (nu stiu cum o fi in Romania) ca e scump al naibii sa ai copii. Eu cu David ne vorbiseram deja sa pastram toate bonurile de la cheltuieli, sa le punem intr-o cutie si peste 18 ani sa i le aratam maimutei, sa vada si ea ce parinti sacrificati are!
Dupa 9 luni de sarcina si inca 4 luni de parintie, inca ne intrebam ce-o fi asa de scump... cum nu am putut naste acasa la noi pentru ca intr-adevar diferenta de pret era foarte mare (dublu) ne-am dus la centrul de nasteri unde-am platit 400 de euro. Moasele au fost aceleasi care-ar fi venit si acasa iar conditiile perfecte (camera noastra, cu doua paturi, baie, fotoliu, masa, mancare), ca sa nu mai zic de faptul ca David nu s-a dezlipit de mine din clipa cand am intrat pe usa spitalului si nimanui nu i s-a nazarit sa-l dea afara, din contra, al doilea pat din camera a fost adus special pentru el. Toate astea cu asigurarea de sanatate cea mai ieftina si cea considerata aici in Chile pentru "saraci" ca de, am fost someri amandoi pana-n octombrie.
Urmeaza apoi cheltuielile cu diversele obiecte necesare copilului. Ei si aici suntem avantajati noi astia care-am asteptat pana mai tarziu cu aducerea pe lume a urmasilor, pentru ca am facut rost de carut, scaun de masina, haine, jucarii si alte cele de la prieteni, frati, surori mai grabiti ca noi. Asa ca din nou, nu prea avem ce bonuri de casa sa-i aratam copilului. Nu mai zic ca la piata de legume si fructe care se pune saptamanal pe strada mea, se vand si haine si jucarii second-hand. In magazine de abia daca mai intru, si cand vad cate-un tricou/bluza/camasa pentru mine sau Amani la 15-20 de euro bucata, imi fac cruce cu limba si nu stiu oe unde sa ies mai repede... Asta pentru ca m-am invatat prost de la piata, unde cumparam haine americane cu 3-4 euro bucata.
Scutecele nici ele nu-s mare cheltuiala pentru ca le-am luat si pe dumnealor in spirit reciclologic si sunt din alea textile si refolosibile. Deci dai banu' tot odata (vreo 150-200 de euro) si apoi nu mai cheltui, gata. O sa sariti sa-mi ziceti ca-i mult de munca la spalat, ca-i complicat cu textila si ca da dureri de cap. Nu intru-n detalii ca sa nu adormiti citind, dar va promit eu ca nu-i deloc asa.
Ce-a mai ramas? Mancarea si patutul. Pai cu mancarea e cel mai simplu, ca-i la purtator, mereu calda, se da la cerere si e gratis! ( ma unge pe suflet cuvantul asta, zgarciobanca de mine)
Iar patutul - noi in prima saptamana dupa ce-am adus-o pe Amani acasa ne-am dat seama ca patutul va functiona pe post de dulap in primul an, asa ca ar fi putut astepta cheltuiala...
Aaaa, au ramas servetelele umede! Eu am banuiala ca astea-s sursa usturimii portofelului aici in Chile pentru ca am asistat la stergeri de funduri bebelusesti si iar m-am crucit vazand cantitatea de servetele folosite pentru  o poponeata minuscula de bebelus. Eu in zgarcenia mea ecologica si naturala, cumparasem doua pachete pe care le-am lasat in patul-dulap pentru ca oricum nu le folosesc. Fundul maimutei mele e spalat cu sfanta apa din cana si o bucata de vata.

partea doi la a treia siesta din zi, ca acum tocmai ce s-a trezit.

Un comentariu:

pisigri spunea...

Zgarciobandra, draga ! :P Va pup !