miercuri, 5 ianuarie 2011

Kim. Casa magica. 17stele

M-am inscris pe Workaway in vara, cand inca pregateam calatoria. E un concept similar celui de pe Couchsurfing, numai ca in schimbul cazarii (si al mancarii uneori) trebuie sa muncesti. Orice fel de munca - gradinarit, cules de fructe, web-design, ingrijit de animale, babysitting. E platforma ideala pentru cei ca mine, care nu au bani nici chef de hoteluri si carora le place sa stea mai mult timp in acelasi loc.
Asa am cunoscut-o pe Kim. I-am scris acum o luna cand aflasem ca voi fi singura in Cape Town pana la sfarsitul lui ianuarie si intrasem in panica pentru ca nu aveam unde sta. Stiam ca nu pot abuza de ospitalitatea celor de pe couchsurfing, carora le spusesem initial ca am nevoie de cazare doar cateva zile asa ca i-am scris si in urmatoarea zi am si intalnit-o.
Kim are un hostel intr-unul din cartierele studentesti din Cape Town si credeam ca voi lucra la receptie sau voi face tururi ale orasului cu turistii. Pana la urma ne-am imprietenit, am iesit la cateva cafele si am vorbit de toate cele. E deja o saptamana de cand stau la ea acasa. Kim locuieste cu prietenul ei olandez, Micha, cu un australian, o italianca (si ea venita cu workaway) si un sud-african. Sud-africanul cica e un wigger. Adica un nigger alb :)
Mama ei e nemtoaica, se pare ca acum multi multi ani a calatorit in Africa de Sud, l-a cunoscut intr-o zi pe viitorul tata a lui Kim si a doua zi si-a sunat prietenul (cu care era impreuna de 7 ani) si i-a spus ca ramane aici. Au avut doua fete, si-au deschis propriul cabinet (unul e dermatolog, celalalt urolog) si si-au cumparat o ferma imensa inafara orasului unde fac vin si cultiva fructe pentru export in Anglia si Canada.

La hostel, Kim nu mai avea nevoie de nimeni din pacate dar am incercat sa ma fac utila in casa. De doua zile dau la sapa in gradina, mut caramizi si pamant dintr-o parte in alta, imi fac vanatai si imi zdrelesc mainile. Si gatesc. Tot supa, tot salata orientala. Fac curat, scot gunoiul, ma duc la cumparaturi, ajut la caratul mobilei, ma rog, tot ce se poate.
Dar vreau sa ajung la altceva. Duminica seara am fost la casa parintilor ei sa facem pizza. Eram vreo 15, intr-o casa enorma. Habar n-am cate camere avea ca erau prea multe sa le numar. O gradina ca-n povesti, cu ficusi enormi si iarba deasa, cu o piscina mica, terasa din lemn si usi din sticla, de sus pana jos. Stiti ca eu am o rochie magica, nu? O rochie din aia care imediat ce o imbraci te face sa te simti de parca ai fi pe covorul rosu. Ei, am gasit si casa magica! Imediat aflati de ce.
Si da, avea si jacuzzi, sauna, o baie imensa, cuptor de lemne pentru pizza in bucatarie, tot ce va puteti imagina. Dar casa asta e magica din alt motiv. Ne-am dus la culcare pe la 2 dimineata si am impartit un pat cu Jeanne, frantuzoaica despre care va voi povesti mai tarziu. Camera era la etaj, patul langa geam. Am stins lumina, m-am bagat in pat si ooooo... aaaaaa... le-am vazut! Erau 17 stele, atat am putut numara din coltul meu de pat, care m-au tinut treaza ceva vreme pentru ca nu ma induram sa inchid ochii si sa le las.
Va dati seama?? Sa ai asa o casa magica unde poti adormi cu stelele in fiecare noapte...

Un comentariu:

finkabut spunea...

scumpo! imi aduc aminte de rochia ta magica:) o aveai pe tine in seara in care te-am cunoscut:)