miercuri, 5 ianuarie 2011

Print si cersetor.

Mi s-a tot spus in Europa ca apartheidul, desi la un nivel mai subtil, inca este foarte prezent in Africa de Sud. Aveau dreptate cele cateva persoane cu care am vorbit in toate privintele. Se inselasera in schimb in ceea ce priveste subtilul.
Duminica dimineata m-am intors in Guguletu dar nu pentru gratar, ci ca sa ma duc la biserica. Repet. Ca sa ma duc la biserica. Doar v-am spus ca de cand sunt aici am descoperit parti din mine pe care nu le cunosteam. Ba m-am si trezit la 7 dimineata.
Am fost cu Sifiso, cel care m-a gazduit inainte de Kim. Tot cautand biserica, am strabatut cu masina toata strada principala din township. Casele pe care le vazusem eu in treacat cand fusesem la Mzoli's erau de caramida, nu baraci din scanduri asa cum citisem in 'Kaffir Boy' si ma gandisem eu - ei, tot s-a mai schimbat ceva. Pe naiba s-a schimbat. Daca treci de intrarea in township, incepi sa-ti faci o idee despre cum traiau africanii in apartheid. Si cum traiesc si acum. O baraca din scanduri sau tabla, cam cat o bucatarie de apartament de la noi. In care stau cel putin 4 persoane. Buda la exterior, impartita intre cateva case. Dus cu siguranta nu exista. N-am indraznit sa fac poze, ca ma simteam prea prost.
In aceeasi zi, seara, am fost la casa magica de care v-am povestit inainte. Intr-un cartier unde exista un paznic pentru fiecare doua case, unde zidurile sunt atat de inalte incat nu poti vedea nimic inauntru si sunt protejate de fire electrice. Unde evident, fiecare casa are o piscina, gradina si o housemaid (neagra) care vine la curatenie de cateva ori pe saptamana si le patureste albilor chilotii si sosetele. Ah, si unde locuiesc cam tot atatea persoane ca intr-o baraca doar ca impart vreo 5-6 camere.

Cum ajungi din iad in rai? Doar dimineata si seara exista transport public si ghiciti pentru cine e? Asa a ramas de pe vremea apartheidului, cand veneau gradinarii, femeile la facut curat, bonele sau muncitorii sa lucreze in casele albilor. Veneau dimineata si plecau seara, cand terminau. Albii au masina binenteles si nici nu le trece prin cap sa se duca intr-un township. Asa ca daca esti turist ca mine, nu poti vedea cele doua extreme in aceeasi zi decat daca ai norocul sa cunosti un localnic care sa te plimbe cu masina lui.

Diferenta este atat de mare intr-un singur oras incat nu ai cum sa fii atat de naiv si sa crezi ca apartheidul s-a terminat odata cu venirea lui Mandela la putere in '94. Nu s-a terminat nimic. Pe strada nu sunt decat maturatori negri, paznici negri, tot ce inseamna munca de jos e facuta de negri. Mint. Am vazut doar un paznic alb. Citesc o carte acum in care autorul spune ceea ce am auzit deja si de la altii de cand sunt aici: Totul in Africa de Sud e despre rasa. Un alb de clasa mijlocie nu e la fel ca un negru de clasa mijlocie. Mai spune autorul ca obisnuia, cand era copil, sa-i multumeasca lui Dumnezeu ca nu e negru.

Niciun comentariu: