De-ale chilienilor (ep.1)

*Cu vreme in urma am invitat un prieten la noi. Ii scriu si-i zic: Cristian, te asteptam la noi. Vino cand vrei, dupa-amiaza spre seara. Pe la 7-8 seara pun niste alune intr-un castron, o maslina-o tartina si ne asezam in sufragerie, in asteptare. Pe la 9 jumate oftez. La aproape 10 il sun si-mi zice ca ajunge imediat. La 11, eram deja chioara de somn, insarcinata fiind si cu ochii-n lacrimi hormonale. Pe la 11:30 ajunge si amicul, complet relaxat.

*Au chilienii astia doua expresii foarte uzuale: altiro – care inseamna imediat si tomar once – care inseamna a lua o gustare (mot-a-mot a lua unspe).

Am invatat cu ocazia pataniei de mai sus urmatoarele: cand imi zice cineva ca vine-face-drege altiro, nu-l mai cred si ca sunt unii chilieni care chiar vor sa ia gustarea la unspe, deci s-o las mai moale cu indignarea mea europeana ca astea nu-s ore de vizita!

Incep se vede cu criticile, cum imi sade mie bine, ca nu degeaba ma striga David al meu Criticandra. Ah, si Exagerandra. Si Reclamandra. Asa ca luati si voi ce cititi aici cu un graunte de sare, cum zice englezul si nu ma credeti c-o fi asa rai chilienii astia.

*M-am mai lecuit de inca ceva de cand m-am mutat aici. De facut planuri cu chilienii. Te-aduni c-un prieten, doi si-ncepi sa discuti de una de alta, de hai sa iesim si noi cu bicla, hai sa facem o afacere, un picnic, o asociatie..dom'le si ne imaginam itinerarii, bugete, facem schite, gandiri, ne despartim imbatati si imbuibati de entuziasm creator si facator ca pana la urma, cand vine ziua cu pricina (a iesitului cu bicla de exemplu)....un mare fas. Problema-i cand tu il astepti la coltu strazii stabilit si la ora precisa pe om iar cand il suni sa vezi de ce intarzie el e de fapt la un gratar cu niste prieteni sau doarme sau face orice altceva care nu are absolut nici o legatura cu planurile voastre. Asta nu mi s-a intamplat mie, e din auzite. Mie mi s-au intamplat altele, ceva mai plictisitoare episoade doveditoare a neseriozitatii chilienilor si deci nedemne de povestit.

*Au fost ai mei de peste mari si tari in vizita, s-o vada pe maimutonepoata, si am organizat o adunare cu prietenii cei mai apropiati si familia lui David. Vroiam sa inceapa in jur de unu jumate-doua la pranz, asa ca i-am invitat pe toti la ora doispe. Aici si punctualul tot intarzaiat e!

*Va intrebati probabil ce-i cu pozele astea. E tot despre chilieni. Asa arata ei directia. Nu cu mana sau degetul. Cu buzele bre! La inceput credeam ca-i un obicei razlet pana cand am inceput sa fiu mai atenta la oameni pe strada si la cunoscuti. Si ce sa vezi, toata lumea de la mic la mare foloseste gestul asta care mi-i cat se poate de nesuferit. Pardon, mi-era. Ca dupa ce i-am povestit lui David ca ma scoate din sarite sa-mi arate cineva directia cu buzele, a inceput binenteles sa ma necajeasca si acum s-a transformat in gluma interna. (El nici macar nu-si daduse seama ca toti chilienii fac asa din buze...deci e la fel de impamantenit ca ridicatul din umeri la romani si ridicatul din sprancene la tanzanieni).

Si ca sa intelegeti mai bine cum se foloseste:

-Unde-i painea?

-..... (buzele tuguiate inspre paine)

- Da-mi si mie telefonul de .... (Se poate spune si "de acolo" dar e spus in timp ce se tuguiesc buzele)

-Cu cine ai fost la piata?

- Cu....(in cazul in care e in aceeasi incapere).

Va urma.