Negru pe alb

Am doi frati. Unu-i alb, altu-i negru. Pe unul il cheama Matei, pe celalalt il cheama Amani, Mpoki, Innocent, Julius, Andrew, Faridah, Tasha, Josephine, Manuel, Adimira, Tuariq, Florinda, Manitu, Mae...

Al' alb are atatea jucarii ca nu le poate numara si pe unele le-a pus in cutii, la pastrat sau de dat pentru ca oricum nu are timp sa se joace cu toate. Haine – e plin dulapul. Carti, la fel. Tocmai a terminat clasa I cu 'foarte bine' pentru ca mama lui a stat un an intreg langa el, sa-l ajute la teme, sa-i pregateasca ciorbita si placinte cu mere, sa-i spele hainele, sa-l scoata afara cu bicla, sa-i cumpere banane (ca au potasiu si-l ajuta la invatat). Tati ii aduce saptamanal tot felul de reviste interesante si il ajuta la colectia de cristale. In dulapul din bucatarie ii ascunde mami ciocolatele si bomboane pentru cand e cuminte.

Al' negru uneori n-are mama, uneori n-are tata sau pe nici unul. Sau daca-i are, poate-s bolnavi de SIDA. Sau mai au inca 5, 6 copii pe langa. Mananca ce apuca, un cartof fiert, mamaliga cu fasole (pranz si cina, de luni pana sambata), o bucata de porumb copt. Haine are doar un schimb. Se trezeste la 5 dimineata si pana la 6:30 trebuie sa studieze, asta-i regulamentul scolii. La 7:40 incep cursurile, 8 ore pe zi. Cand termina, nu-l pune nimeni sa doarma de pranz, ca e deja seara si are de spalat uniforma sau sosetele sau asternutul sau farfuria de plastic din care mananca.

Jucarii n-are deloc. Povesti nu-i citeste nimeni si lui nu-i plac cartile. Nu-i vina lui saracul... Circula pe aici o vorba: 'daca vrei sa ascunzi ceva de un african, ascunde intr-o carte' Cine sa aiba vreme sa ii invete pe copii dragostea de carti cand trebuie sa aduci apa de la cismea daca vrei sa te speli, trebuie sa aprinzi carbuni daca vrei sa gatesti, trebuie sa mergi vreo 2 km sa cumperi lumanari sau parafina pentru lampa, ca seara se taie lumina...

Am facut ordine in cartile bibliotecii de la scoala unde predau. O saptamana jumate mi-a luat sa le sterg pe toate de praf, de ganganii si caca de soarece. Acum mi-e mai mare dragul sa stau in biblioteca. Seara o deschid de la 7 la 9 jumate, cand copiii au preps (timp de studiu obligatoriu, la fel ca cel de la 5 la 6:30 dimineata) si le citesc Charlie si Fabrica de Ciocolata si de doua ori pe saptamana ii invat franceza. Incerc sa le arat cat de frumoase sunt cartile si ca nu trebuie sa le fie frica de cuvinte, chiar daca nu le inteleg pe toate.

Va ziceam de fratele asta al meu, al' negru. Are note mici la scoala. David si cu mine credem ca e de la alimentatia proasta si de la lipsa de odihna. Ei, eu ii sunt profesoara de engleza. Il invat cum sa citeasca o poveste, cum sa interpreteze versurile lui Bob Marley si cum sa cante 'Don't worry, be happy'. De cand fac toate astea nu mai simt oboseala, nu mai simt foame, nimic. Stau pe scaun in biblioteca pana seara tarziu, ma uit pe furis la cum deschide o carte si imi vine sa-l pup tare de tot, de fericire ca i-a trecut frica.

Vreau sa stau cu el toata ziua, cu fratele meu, sa-l invat toate lucrurile pe care le-am invatat eu. Numai ca intr-o luna nu am avut timp sa le fac pe toate cate vroiam si acum a ramas doar o saptamana. Il voi lasa pe fratele negru cu 350 de inimi ca sa ma intorc la fratele alb, din Europa (ma topesc de dorul lui).

Vreau sa va ganditi la ceva. Voi, daca ati avea doi frati asa ca ai mei, pe care ati ajuta? Pe cel care stie deja sa alerge sau pe cel caruia ii e frica sa mearga? Pe cel care are o mamica sa-l pupe seara la culcare sau pe cel care nu stie ce se simte cand te strange in brate cineva care te iubeste? Pe cel care din intamplare s-a nascut pe continentul bogat si nu stie ce e foamea sau pe cel care a avut ghinionul sa traiasca in Nyendo, Uganda sau Maputo, Mozambique sau Ituha, Tanzania, unde e de mancare doar daca ploua si termini liceul doar daca gasesti vreun sponsor suedez sa plateasca taxele?

Eu am acelasi raspuns ca al vostru, asa ca nu va veti mira cand va voi spune intr-o zi ca ma intorc in Africa, la fratele meu negru.