joi, 14 iulie 2011

Mama Africa

Au trecut 5 luni si 5 tari de cand suntem muzungu. Europeeni. Albi. Vor toti sa ne fie prieteni, sa fie vazuti cu noi, sa facem schimb de mailuri si numere de telefon. Suntem strigati pe strada si oamenii isi dau coate cand ne vad. Copiii se tin dupa noi sau ne fac din mana. Ni se fac cadouri si ni se cer favoruri. Primim sms-uri cu declaratii de iubire si prietenie eterna, invitatii la nunti si inmormantari, fotografii, biletele si scrisori. Cand deschidem gura, se face liniste ca sa fim ascultati. Unii noteaza ce spunem intr-un carnetel. Ni se trec cu vederea gafele si ni se iarta greselile. Femeile ma invidiaza si barbatii m-ar lua de nevasta. David are admiratoare secrete si fetele mai indraznete i se agata de gat si-i fura imbratisari.
In majoritatea tarilor africane si mai ales in Uganda muzungu inseamna de fapt superstar, zeu-alb, salvator. Ei cred ca venim dintr-o lume unde nu exista saracie, coruptie, foamete, orfani, HIV, praf sau gropi pe sosele. M-am chinuit sa explic de multe ori ca America de Sud nu inseamna SUA si ca in Romania, desi se afla in Europa, avem toate relele de mai sus.

Isi pun toate sperantele in noi, poate intr-o zi le vom trimite bani pentru studii sau un bilet de avion spre Europa, doar dus daca s-ar putea. Am stat aproape doua luni in Uganda si cred ca mi-e mai usor sa-i numar pe cei care nu ne-au cerut bani sau ajutor de vreun fel. Rare au fost momentele in care am avut cateva ore libere, fara sa apara cineva care sa ne ceara prietenia sau sa ne roage cate ceva.
Ne-am simtit de multe ori exasperati si obositi, stresati si enervati. Suparati, tristi si neincrezatori. Vor toti sa ne fie prieteni doar ca sa aiba vreun avantaj in viitor? Vin si ne ofera o farfurie de mancare calda acum doar ca sa ne ceara doua inapoi mai incolo? Cum sunt ugandezii intre ei? Care e adevarata fata a Africii atunci cand nu sunt muzungu prin preajma?

Nu cred ca am reusit sa o vedem bine in toate cele 7 luni petrecute aici. Mama Africa isi ascunde fata sub un val negru si nu se arata cu una cu doua. Circula multe legende, unele adevarate altele mai putin, si ea parca le confirma si le dezminte pe toate in acelasi timp.
Trebuie sa ai ori noroc ori rabdare sa o vezi. Uneori o adiere de vant ii ridica un colt al valului si-atunci, daca te afli in preajma si prinzi momentul, ii vezi zambetul. Sau ranjetul. Ii vezi incruntarea. Sau indarjirea. Ochii, naivi sau inselatori? Ridurile din jurul lor sunt de la ras sau de la plans?
Mama Africa isi vinde bananele, fasolele si orezul pe o bucata de trotuar. Astepti o clipa de neatentie, cand e prea ocupata sa-si infasoare maruntisul intr-un colt de kanga sau capulana. Te-apropii si-i ridici tu valul, fie ce-o fi. Numai ca iar nu poti fi sigur de ce vezi. Pentru ca o privesti cu ochi de alb, de colonizator si cumparator de sclavi. Ochi de apa curenta, supermarket, metrou, internet, 3D. Ochi de european. Orice-ai face, tot ochi de muzungu raman. Si e atata praf si poluare in jur, ca nici macar nu-i poti tine larg deschisi, doar mijiti.

Eu mi-am dat seama de asta chiar in unul din momentele in care ma plangeam lui David ca toti vin sa ne ceara bani. M-am pocnit peste frunte si mi-am spus: Bai, tot incuiata la minte ai ramas! Tot oarba esti! Mama Africa vrea doar sa-si ia uniforma noua si sa mearga la scoala.

Un comentariu:

Lucian spunea...

Merci mult de postari, keep'em coming! Sunt foarte fericit sa am sansa sa citesc despre ce faceti pe'acolo.