Elefantul Misu

Pentru cei care n-au copii inca, aflati de la mine ca o sa ajungeti sa faceti lucruri pe care nu credeati ca le veti face; cum ar fi de exemplu sa aveti conversatii casi-interminabile despre elefantii Misu si respectiv Maca (pisu si caca, ce, nu v-ati prins? :) ) O sa va sunati consortul la serviciu sa-i povestiti ce pisulica a facut copilul, de ti-i mai mare dragul - asa facui eu azi, entuziasmata nevoie mare, pentru ca a fost primul pipi facut in chiuveta.
Va intrebati probabil cum a ajuns Amani cu fundu-n chiuveta? Pai sa va zic. Ca o mama sovaj ce sunt, contemplu de luni bune ideea de a incepe cu maimutoiul ceea ce se cheama Elimination Communication sau pe romaneste Comunicarea Eliminarii (renuntarea la scutece si urmarirea atenta a copilului pentru a anticipa elefantii Misu si Maca si a-l duce intr-un loc adecvat unde ii poate lasa in libertate). M-am tot codit, din lene in primul rand si apoi din motive de conditionare culturala, prejudecati si alte limitatiuni, pana cand mi-am luat inima-n dinti si-am zis sa incerc. Intai timid si cu frica, o lasam in fundul gol de cateva ori pe zi, apoi mai cu indrazneala si datorita caldurii de afara, am inceput sa o tin o zi intreaga fara scutec (in casa si in parc atunci cand nu era in fular) pana azi cand, inspirata si motivata din nou de povestirea unei mamici romance (de citit neaparat pentru cei interesati, mamica foarte curajoasa, cu nastere acasa), m-am imbarbatat si mi-am zis ca a venit momentul sa privim drept in ochi si fara frica pe cei doi elefanti, Misu si respectiv Maca, ca doar nu ne-om speria noi asa cu una cu doua de un pisu scapat pe covor sau pe rochie.
S-a trezit Amani din prima siesta, i-am scos scutecul si am dus-o la baie, deasupra chiuvetei. N-am stat un minut si in timp ce-i observam mutrisoara, o vad ca incepe sa se concentreze si taaaaasss iese Misuuuu!!! Tiuuuu ce bucurie pe capul meu ca-mi reusise figura, prima din multe altele sper, asa ca am pus rapid mana pe telefon sa sun la David si pe mouse-ul de la laptop sa o anunt si pe bunica romanca.
Pe paginile pe subiect de pe internet se gasesc zeci de motive pentru a adopta CE, eu am doar cateva: in primul si in primul rand faptul ca fundul de maimuta este absolut si completamente irezistibil, numai bun de pupat si de stat cu capul pe el, iar un scutec limita prea mult accesul. Apoi, mai e si economia la bani, nu mai contaminam mediul aruncand scutecele de unica folosinta, si nu mai am de spalat nici scutece reutilizabile, desi ma rog, nici acum nu e asa mare munca. Pe langa astea, mi-a placut mult ideea asta a comunicarii, a faptului ca eu ca parinte pot reusi sa-mi citesc copilul si sa reactionez rapid si ca eventual Amani isi va da seama  ca eu mama ei, sunt dispusa sa o observ si sa o inteleg chiar si cand bat in poarta cei doi elefanti ai nostri. Reusita de azi dimineata, desi poate parea ridicola pentru cei far' de odrasle, imi da multa incredere in mine si am realizat ca e aceeasi incredere pe care o simt atunci cand alaptez. Corpul meu, la orice ora din zi si din noapte, in parc, acasa sau in vizita, fara absolut nici un alt ajutor artificial sau material, ii poate indeplini si satisface toate nevoile primare copilului meu. Pentru Amani sunt suficienta, cu doua brate care sa o stranga la piept si doi sani care sa o hraneasca, cu doi ochi care sa o citeasca si doua urechi care sa o asculte.