Despre motociclisti, aluminiu, si nisipul viitorului.

• OH MY GOD! GUYS, THIS IS A-MA-ZING! LOOK, LOOK!
• WOOOW, THIS IS THE MOST INCREDIBLE THING!!
• What is it?
• IT'S A CENTIPEDE/GIANT MUSHROOM/BUTTERFLY/MONKEY
• DAVIIID, VEN RAPIDO!!! MIRRRA EL CIELO! .....
• Pero linda, por que llores?
• .... Es que es tan lindo el cielo! Es magico! Mira las estrellas, nunca en mi vida vi un cielo asi!...

Write message: 'Mama, am vazut o girafa!! Spune-i lui Matei!' Send message.

Stau de vreo 10 minute in fata calculatorului, scriu, sterg, scriu, sterg pentru ca nu stiu cum sa va fac sa cititi, sa inchideti ochii si sa va imaginati tot ce am vazut eu in ultimele saptamani; toate in acelasi timp. Cum sa descriu padurile, savana, jungla tropicala, stancile, rocile, orasele, satele, oamenii, animalele, insectele si celelalte lighioane pe care le-am vazut? Sunt aceleasi pe care le vedeti pe Discovery sau Animal Planet sau despre care cititi in cartile unor scriitori sau calatori cu mai mult talent ca mine. Le stiti deja. Numai ca vazute de aproape, din masina, la cativa metri distanta sau de pe niste stanci uriase pfaaaaaa, e INCREDIBIL!

Mi-am dorit mereu sa vad elefanti si girafe, numai ca eu sunt capoasa si nu am vrut sa ma duc la Zoo. Am tinut mortis sa ii vad in libertate. Ei, am asteptat doi ani si am blestemat Berlinul, dar a meritat fiecare secunda de asteptare pentru ca am vazut o multime de elefanti, broaste testoase, porci salbatici, kudu, zebre, girafe, basca o soparla imensa - toate libere si fara gratii! Stau in masina si ma uit la ei cum de abia se misca, isi arunca apa cu noroi pe spate, mai mananca ba un cactus, ba niste frunze si mi-e rusine de David si de Nils, ca m-as pune iar pe plans de emotie, da' ma abtin. Sunt in Africa, langa elefanti! Nu nu, SUNT IN AFRICA LANGA ELEFANTI! Tip in gand, ca pe gura iese doar un oooooo sau un aaaaaaa....

***********

Am platit cam 25 de euro de persoana ca sa intram intr-o rezervatie naturala si sa mergem prin padure si pe pietre si stanci timp de doua zile. 15 km intr-o zi, 12 in cealalta zi. De ce-am platit atatia bani ca sa ma piste tantarii, sa merg pana nu mai pot cu 7 kile in spate si sa adorm cu stomacul gol? o sa ma intrebati voi. Nici eu nu stiu bine, o sa va raspund eu. M-am lasat pacalita de baieti sa facem drumetia asta pentru ca radeau de mine ca nu sunt in forma si ca nu pot merge pe jos asa de mult. Iar mie atat imi trebuie ca sa pot – sa mi se spuna ca nu pot.

Ma, si-am mers, am mers prin padure si-a fost fain tare, mai cascam gura la ciuperci uriase alb-galbui sau roz inchis, la miriapozi (ati vazut in poze), ganganii, paianjeni, mai mancam niste fructe uscate, mai strigam dupa baieti sa le zic ca totul este INCREDIBIL si ei radeau de mine, si uite asa au trecut vreo 3 ore. Drumul asta de doua zile are doua etape: padurea si coasta, la malul oceanului Indian. Am facut pauza de masa la un moment dat si ma gandeam, pff ce sa zic, mare chestie sa faci un hike de asta...

Dar am ajuns pe coasta si timp de alte 4 ore am mers pe stanci imense, ascutite si deloc prietenoase. Erau frumoase tare in schimb, felii-felii de roca de un portocaliu intens pus pe fondul verde al padurii de deasupra. Parca eram intr-o biblioteca gigant si mergeam pe marginea de sus a cartilor. Sunt unele care au coperti de carton care sunt putin mai mari decat foile din interior. Pe alea mi le imaginez eu.

Baie in ocean nu prea puteam face pentru ca era plin de nisipul viitorului. Pietricele, pietre, pietroaie rotunde sau ovale, cu sutele, miile, ca firele de nisip privite printr-un microscop urias. Asa le-am numit eu cu David, nisipul viitorului. Erau fierbinti de la soare si instabile asa ca nu le puteai calca descult, daramite sa te intinzi putin la plaja. Feliile ascutite de stanca portocalie, pietrele rotunde si albe, albastrul marii si verdele padurii din spate. Ce sa caut eu intr-un birou in Berlin sau Iasi cand ma asteptau toate astea in Africa de Sud?

Inainte sa se innopteze am ajuns la cabana unde trebuia sa facem popasul peste noapte. Luasem cu noi un pachet de spagheti si pesto de busuioc facut de Nils si de abia asteptam sa ajungem sa mancam, eram rupti de foame. Cabana avea doua camere cu cate 4 paturi supraetajate, o baie, un gratar, padurea si iarba cat vedeai cu ochii. Iar Nils al nostru, ca un neamt adevarat ce e, era echipat cu de toate: oala de gatit, doua boluri din plastic, petrol pentru aragazul portabil, cutii si cutiute cu sare, piper, condimente, lingura, furculita... Mai putin chibrituri sau bricheta. Iar la cabana nu erau.

Asa ca pune-te sa faci focul. Am totul filmat si documentat: am incercat cu lentila de la aparatul foto pusa contra unei raze deasupra unor paie, nu a mers. Am facut o gaura intr-un lemn si am invartit alt lemn in interior, iar n-a mers. Ne-am chinuit aproape doua ore, eu tineam lemnu, baietii faceau cu randul la frecat batul cu un elastic de la geaca de ploaie si strigam: Hai Chile! Hai Germania! Nu va opriti! Tu-i mama lui de bat! Ne-a iesit fumul pe ochi. Ca iesea fum, da' nu si foc. Batul l-am pastrat ca amintire, vi-l aduc acasa.

Am intrat in cabana, am taiat ultima felie de paine care ne ramasese si am impartit-o in trei. Eu am avut noroc ca luasem o conserva de sardine in sos de rosii care baietilor li s-a parut asa de dezgustatoare ca nici nu s-au atins de ea, cu toata foamea de peste zi. Am mancat singura mai mult de jumate, v-am zis doar ca ma las de fumat si mananc orice imi pica in mana. N-a tinut de foame, dar am avut noroc ca eram franti si am adormit repede.

A doua zi iar stanci si pietre, vreo 6 kilometri. Apoi inca vreo 5 km in padure. Eu am mancat inca o jumate de conserva, baietii un mar fiecare. Stiti ce gust a avut mancarea pe care am gasit-o cand am ajuns inapoi la masina? Da. INCREDIBIL! Lasasem niste mere mici, galbene in spate pe care le-am gasit coapte, ca in cuptor! Doua zile au stat langa geam, in plin soare. Am muscat unul, miere avea in el, asa de dulce si bun era!

***********

In apropiere de Knysna, este o portiune de plaja de vreo 8 kilometri care este declarata rezervatie naturala. E pustiu acolo, inafara de tot felul de pasari ciudate si o mana de turisti si localnici care vin sa vada apusurile de soare si sa doarma in hostelul care delimiteaza zona rezervatiei. Ne-am hotarat sa ramanem acolo doua nopti asa ca m-am dus sa negociez pretul. Sa va povestesc cum negociez, ca am gandit o intreaga smecherie:

Baietii trebuie sa stea in masina, ma duc doar eu. La receptie intreb cat costa campingul si daca unul dintre noi poate dormi in masina, ca sa platim doar pentru un cort. Suntem la buget redus. E posibil? Sau cand aud pretul, las sa-mi pice fata a dezamagire si tristete ca e asa de frumos locul, dar nu ne putem permite sa stam. De cele mai multe ori, receptionerul (care foarte des e de fapt patronul) se imbuneaza si ne face reducere pentru ambele corturi. O data mi-au stricat baietii tot spilul, au iesit din masina si m-am intimidat si alta data mi s-a spus: Daca nu ai bani sa stai la hostel, de ce calatoresti? (mda) dar de cele mai multe ori tehnica a functionat perfect. Evident :)

Bun. Si hostelul asta avea campingul pe plaja, camere intr-o curte interioara si un bar mare in mijloc, cu o masa de biliard, fotolii si banci. Toti cei care erau cazati acolo sau frecventau barul hostelului aveau peste 35 -40 de ani, noi eram cei mai tineri. Veneau dupa-amiaza cu motocicletele si stateau la baut si la jucat biliard pana noaptea tarziu. Dimineata se duceau sa faca surf. Eu nu am fost in Vama Veche decat o data, dar din cate am auzit, cred ca locul asta e cam ca in Vama. Mult alcool, multe tigari, multi hippies.

Printre ei - doi motociclisti grasani, cu tatuaje peste tot, par lung si barba. O blonda fosta campioana la judo (am aflat ulterior), nu tocmai delicata. Si inca un cuplu, veniti tot cu motorul, mai pirpirei asa, dar prieteni buni cu grasanii. Plus un englez care nu se dezlipea de bar si iubita lui. Maaaa, si s-a incins o bataie.... ca-n filmele americane! Nici nu-ti putea fi mila, ca prea era ca-n filme!

Nils juca biliard, David scria scrisori si eu incarcam poze pe net. Si numai deodata Jbam! Bum! Bof! se prabusesc doua matahale de o suta de kile la trei metri distanta, sar inca vreo 5, se sparg sticle, se rastoarna unii peste altii, se impart pumni, se rup tricouri si camasi, se tipa, ma rog...scenariul tipic intr-o bataie. Eu raman cu gura cascata vreun minut, inchid ecranul laptopului incetisor ca sa nu ma ia la ochi vreun din asta cat dulapul si ma indrept inspre David cu un ranjet pe fata: E prima noastra bataie de motociclisti!

Mai zic de folia de alumuniu si gata. David sforaie sub plasa de tantari iar eu mi-am incins genunchii de la bateria laptopului, asa ca ma grabesc sa termin.

Dupa hostelul cu hipioti, am ajuns la altul, de ecologisti. Voi pune poze sa vedeti, e un loc de poveste. Au cativa cai, doi caini, pisici, e plin de copaci, verdeata si anunturi peste tot. In baie: 'if it's yellow, let it mellow; if it's brown, flush it down'. In bucatarie: inchide usile ca vin babuinii, stinge lumina cand pleci, strange apa in chiuveta daca vrei sa speli vase, nu o lasa sa curga. La gunoi: pune plasticul aici, resturile organice dincolo, sticla dedesubt.

Am vrut sa facem niste legume pe gratar si nu aveam folie de aluminiu. Ne-au dat de acolo dar ne-au rugat sa o spalam dupa, ca vroiau sa o refoloseasca. Oamenii aia nu aruncau nimic. Am descoperit fara sa vrem un dulap plin cu cioburi de cani si farfurii. Din doze goale de Coca-Cola faceau scrumiere (de ce ar fi nevoie de atatea jdemilioane de scrumiere urate? Unu. Si doi: cum poti fi ecologist pana in maduva oaselor si incuraja fumatul in acelasi timp?)

Eu cu David am dezbatut doua zile daca e exagerat sau nu sa speli folia de aluminiu dupa ce o folosesti si sa strangi cioburi de la farfurii sparte, ca poate poate o sa gasesti o modalitate sa le reciclezi intr-o buna zi si ca sa eviti sa le arunci in mediul inconjurator. Dezbaterea ramane deschisa.

Azi plecam intr-un sat, sa muncim in gradina de legume a unui orfelinat. Scriu cand vin.