Draga mea draga, mai e putin si se incheie Saptamana Mondiala a Alaptarii 2013. Era sa treaca fara sa fi scris nimic despre noi doua si tot ce inseamna alaptarea pentru noi. Dar m-am gandit ca-ti va face placere sa citesti peste ani si ani si ca e frumos sa sarbatorim in fiecare an de acum incolo actul acesta de iubire materna, sa sprijinim mamicile si copiii care poate au nevoie de ajutor si sa impartasim povestea noastra, poate cine stie, cineva o va citi si va gasi inspiratie de vreun fel...
Erai inca in burtica la mine si nu stiam prea multe despre cum functioneaza alaptarea, asa ca din cand in cand spuneam cate-un Doamne-ajuta sa am lapte! crezand ca e in functie de noroc sau de cum ne e scris in stele. Apoi ai venit tu in bratele noastre si incet incet, tot citind si cautand informatii, ne-am dat seama ca e mult mai simplu decat credeam. Simplu dar si complicat in acelasi timp. Cand inca eram in spital si te-am pus la san primele dati, ma ajuta tati sa te pun intr-o pozitie corecta. Eu cu neindemanarea mea, in loc sa te aduc pe tine la san, incercam sa aduc sanul la tine. Tare amuzanta cred ca mai eram, tragand de sani in sus si-n jos si stanga-dreapta! Dar tatal tau m-a ajutat mult, ce m-as fi facut eu fara el oare? In primele luni a fost langa mine sa ma tina de mana atunci cand eram in spital si ma dureau sfarcurile rau de tot de-mi dadeau lacrimile, sa ma ajute sa-ti deschid gurita ca sa te pun corect la san, sa-mi sprijine spatele cand eram prea obosita, fara el langa noi nu cred ca m-as fi descurcat asa de bine.
Au trecut apoi durerile, am venit acasa si eram atat de fericita, atat de fericiti sa te avem, atat de fericita ca aveam lapte incat intr-o saptamana si ceva am umplut congelatorul cu cutiute de 30 si 50 de ml pline cu lapte stors la pompa. Ma gandeam ca poate voi avea nevoie de el mai tarziu, sau poate il voi face cadou cuiva...nu stiu de fapt ce vroiam sa fac cu laptele. Cred ca simplul fapt ca-l puteam scoate, ca iesea din mine lichidul acesta minunat, ma facea si mai fericita si implinita. Simteam ca-ti pot da tot ce am mai bun, doar eu, complet goala, fara artificii, fara bani, haine sau obiecte costisitoare si colorate, fara diplome, facultati, etichete, prejudecati; fara nimic altceva decat corpul meu plin de iubire pentru tine.
Am sunat la o fundatie care se ocupa de orfani, la un spital chiar, am lasat si mesaje unor consultante in alaptare, poate poate gaseam un alt bebelus caruia sa-i dau si lui din laptele si iubirea noastra. N-am gasit (inca). In Chile nu sunt banci de lapte matern si nici nu exista vreun sistem de donatii...
Mi-am dat seama apoi ca nu era bine sa-mi stimulez atat de mult lactatia pentru ca tu nu reuseai sa ajungi la laptele gras, cu proteina. Sugeai doar din cel de inceput, mai diluat. Asa ca am renuntat la pompa si te-am lasat pe tine sa impui ritmul. Nu ma uitam nici la ceas, nu am avut nici cantar.
Scumpo, Saptamana s-a terminat iar eu nu am reusit sa scriu tot ce vroiam sa scriu. Dar nu-i nimic, m-ai invatat sa nu intru in panica atunci cand vreau sa fac o mie de lucruri si nu-mi ajunge timpul pentru nici unul. Continuam de unde am ramas cu zambetul pe buze si fara nici un stres.
E o poveste de iubire intre noi doua, o poveste ale carei pagini le intoarcem impreuna incet-incet. Iar pagina alaptarii este atat de frumoasa incat vreau s-o citim pe indelete, fara graba. Se pare ca si tu. Cand te prinzi de mine si-ti impingi capusorul in pieptul meu, ma transformi in animal salbatic. Ai nevoie de mine, vrei sa bei lapte sau poate doar sa ma simti aproape si-atunci dispare tot, nu mai conteaza nimic - suntem tu si eu, tu mica in bratele mele, eu mare in fericirea pe care-o simt.
Cum sa opresc eu ceva de neoprit? tu stai la pieptul meu iar eu ascult cum imi citesti pagina asta din poveste, sorbind cu nesat laptele meu. Cand vei fi pregatita sa intorci pagina, eu voi fi tot langa tine si te voi urma indeaproape.
Elegia a doua
Acum 4 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu